Language: Romana English Italiano

Afectiuni Gingivale

Gingivita reprezinta o inflamatie de cauza microbiana a papilei interdentare si a marginii gingivale libere a dintelui.
In prima faza a gingivitei, bacteria din placa construita, cauzeaza inflamarea gingiilor (rosii si umflate) si sangerarea acestora in timpul periajului. In ciuda gingiilor iritate, dintii sunt ferm implantati. In aceasta faza nu au loc pierderi de tesut sau os ireversibile.
Cauze:

  • Igiena dentara deficitara
  • Sistem imunitar slabit
  • Diabet
  • Varsta inaintata
  • Anumite medicamente care duc la o secretie de saliva scazuta
  • Fumatul
  • Alimentatie saraca, deficitara in vitamine
  • Schimbari hormonale: pubertate, sarcina, menopauza
  • Predispozitie genetica

Netratata, gingivita poate avansa la forme mai grave cum ar fi parodontita marginala cronica superficiala, parodontita marginala cronica profunda, ajunganduse in final la parodontoza (forma distrofico degenerativa a bolilor parodontale).

Parodontoza poate provoca pierderea dintilor si poate duce chiar la cresterea riscului de infarct miocardic.

Ajungandu-se la parodontopatie simptomele devin notabile:

  • gingii desprinse de pe dinti si retrase
  • respiratie urat mirositoare, persistenta
  • gust neplacut si persistent in gura
  • puroi la nivelul gingiilor
  • o schimbare in relatiile dintre dinti in timpul masticatiei
  • dinti mobili

Scopul tratamentului este de a reatasa gingiile sanatoase de dinti, si de a reduce umflaturile, adancimea pungilor, si riscul infectiilor, si de a opri evolutia bolii. Tratamentul depinde de stadiul in care se afla boala, de cum ai raspuns la tratamentele anterioare, si de starea de sanatate. Optiunile variaza de la terapii nechirugicale care sa controleze inmultirea bacteriilor, pana la cele chirurgicale, pentru a reface tesuturile de sprijin.
Bolile gingivale se pot preveni prin periaj, folosirea atei dentare, controale stomatologice de doua ori pe an, curatari profesionale si printr-o dieta echilibrata.

Tartrul se formeaza prin mineralizarea in timp a placii bacteriene impreuna cu sarurile de calciu din saliva. Acesta adera de suprafata dintilor dar si pe alte zone dure si anume: obturatii (plombe), punti dentare, proteze, implante sau aparate ortodontice (fixe sau mobile) si poate fi un factor favorizant al aparitiei bolii parodontale.
Exista doua tipuri de tartru: supra si subgingival. Tartrul supragingival are initial o culoare alb-galbuie, fapt ce il face mai putin observabil, insa apoi se coloreaza in maroniu sau negru, de la diverse alimente sau de la nicotina la fumatori. Tartrul subgingival este de culoare inchisa si de duritate mai mare si mineralizarea lui se face datorita prezentei sangelui. Tartrul este un factor care favorizeaza parodontopatiile, afectiuni ale tesutului care mentine dintele in os. Parodontopatiile netratate duc la infectii, dinti care se misca si in final la extractie.

Ritmul de formare a tartrului poate varia in functie de natura alimentelor, a fluxului de saliva iar indepartarea lui poate varia in functie de fixarea si aderenta lui la suprafata dentara. Unele persoane prezinta o predispozitie individuala, avand depozite reduse,
moderate sau mari de tartru.
Detartrajul este o manopera terapeutica foarte simpla prin care se indeparteaza tartrul. Indepartarea tartrului este una dintre etapele tratamentului parodontopatiilor marginale superficiale sau profunde care previne aparitia acestora.

Detartrajul se poate realiza:

  • cu instrumentar actionat manual
  • cu ultrasunete
  • cu aer comprimat (sonic)

Desi detartrajul mecanic permite indepartarea tartrului cu mai putin efort, este mai putin traumatizant pentru gingie si permite indepartarea coloratiilor dentare. Este bine de stiut ca exista si contraindicatii in folosirea lui. Nu este recomandat la pacientii care au o boala transmisibila prin aerosoli, la pacientii cu accese de voma accentuate, copii sau dinti cu suprafata radiculara expusa. Aparatele de detartraj ultrasonice magnetostrictive pot perturba functionarea dispozitivelor electronice de sustinere a vietii (peace-maker-ul cardiac). Detartrajul mecanic trebuie completat cu detartraj manual care permite netezirea suprafetelor dentare pentru a evita depunerea ulterioara a placii bacteriene.
Se recomanda efectuarea unui detartraj o data la sase luni, iar la pacientii cu lucrari fixe si implante odata la patru luni.